Expoziție P. 4001

[Pelicanul zoologiei obișnuite e o pasăre de apă, lungă de doi metri; are ciocul foarte lung și lat, iar sub falca de jos îi atârnă o membrană roșiatică, ce formează un soi de desagă unde păstrează peștele; cel din poveste e mai mic, iar ciocul îi e scurt și ascuțit. Nedezmințindu-și numele, penele primului sunt albe; ale celui de-al doilea, galbene și, uneori, verzi. Dar mai bizare decât înfățișarea îi sunt obiceiurile.(…) În bestiarul lui Leonardo da Vinci, pelicanul e descris astfel: „Își iubește nespus puii și, găsindu-i uciși de șarpe în cuib, își sfâșie pieptul cu ghearele și-i scaldă în propriu-i sânge, redându-le viața”] [Jorge Luis Borges, Pelicanul, Cartea ființelor imaginare]

Expoziția reunește o serie de lucrări realizate în tehnică mixtă în peniță, în intervalul 2011-2012. Tematica expoziției urmărește evoluția personajelor (îngeri, demoni, fragmente contorsionate etc.) dincolo de simpla lor reprezentare. Îngerii și demonii, imagini ambivalente, prefigurează fețele diferite ale aceluiași personaj. Alături de personajele enigmatice stau torsurile feminine și reprezentările părților anatomice într-o succesiune vizuală atipică. Aparițiile repetate, aparent similare, constituie proiecțiile repetitive ale lumii onirice situate într-un plan intermediar, între vis și realitate. Fața ascunsă este în context dilatarea lumii personajelor, a sporirii prezenței reale a acestora.

Cu trimiteri către lumile alegorice, titlurile lucrărilor vorbesc despre o primă fază în execuția subiectelor, despre dualitate, evoluție, transparență și interpretare… Formele și prezențele iconice marchează experiențele pe care le regăsim în fața ascunsă a lucrurilor. Lucrările originale în miniatură au la bază ideea măriri optice ulterioare a rezultatului final. Tehnica preferată este aceea a dilatării acestuia într-o experiență optică a realității supraexpuse, permițând astfel vizualizarea curgerilor cromatice și a reacției suportului. Liniile din spatele desenului spun „povestea pelicanului”, diferită, dar complementară de forma finală a lucrării. Cealaltă față a subiectelor devine printr-un gest concret o prezență animată, atemporală, marcată de interacțiunea cu elementul fluid care atenuează „starea perfectă” și transformă imaginea inițială. Apa ca agent intermediar mediază transpunerea în planul imaginar… P.4001… aparent un cod de culoare!

[de … dihănii, lungi de patru sau cinci degete, sunt pline din belșug ținuturile nordice; ele au un instinct curios, ochii precum cornalinele, părul negru ca tăciunele, mătăsos și mlădios, moale ca perna. Sunt moarte după tuș chinezesc și se pun lângă oamenii care scriu, cu brațele încrucișate și picior peste picior, asteptându-i să termine, ca să bea tușul rămas. Apoi se așază iar liniștite, pe vine.] [Wang Ta-Hai, 1791, Maimuța iubitoare de tuș, Borges, Cartea ființelor imaginare]

Exhibition P. 4001

[The usual pelican of the zoology is a water bird two meters long; has a very long and wide beak, and under the lower jaw hangs a reddish membrane, which forms a sort of log where he holds the fish; the story is smaller and the beak is short and sharp. Not to mention their names, the feathers of the first are white; of the second, yellow and sometimes green. But more bizarre than his appearance is his habits. (…) In Leonardo da Vinci’s bestiary, the pelican is described as follows: “He loves the chickens immensely, and, finding the snake killed in the nest, tears his chest with his claws and bathes them in his own blood, giving them life “] [Jorge Luis Borges, Pelican, The Book of Imaginary Beings]

The exhibition brings together a series of works in mixed technique in the pen, between 2011-2012. The theme of the exhibition follows the evolution of the characters (angels, demons, contorted fragments, etc.) beyond their simple representation. Angels and demons, ambivalent images, prefigure different faces of the same character. Along with the enigmatic characters, the female twists and the representations of the anatomical parts lay in an atypical visual sequence. The repeated appearances, seemingly similar, are the repetitive projections of the Oniric world located in an intermediate plane, between dream and reality. The hidden face is in the context of expanding the world of characters, increasing their real presence.

With references to the allegorical worlds, the titles of the works speak of a first phase in the execution of subjects, of duality, evolution, transparency and interpretation… Forms and iconic presentations mark the experiences we find in the hidden face of things. The miniature original works are based on the idea of ​​further optical enhancement of the final result. The preferred technique is to dilate it in an optical experience of overexposed reality, thus allowing visualization of the chromatic flow and reaction of the support. The lines behind the drawing say “the story of the pelican”, different but complementary to the final form of the work. The other face of the subjects becomes by a concrete gesture an animated, timeless presence, marked by the interaction with the fluid element that attenuates the “perfect state” and transforms the original image. Intermediate water mediates transposition into the imaginary plane… P.4001… Apparently a color code!

[of… the beasts, four or five fingers long, are abundantly filled with the northern lands; they have a curious instinct, eyes like cornallines, black hair like butterflies, silky and milky, soft as a pillow. They are dead after the Chinese ink and are placed next to the people who write with their arms crossed and legs over their legs, waiting for them to finish to drink the remaining ink. Then he sat quietly on the floor.] [Wang Ta-Hai, 1791, Cowboy Monkey, Borges, The Book of Imaginary Beings]

from “P.4001” expo, © 2012

Alexandru Crișan

1978, București

Portofoliul artistic cuprinde, până în prezent, peste 300 lucrări în tehnici diferite: peniță, tuș, ulei, cărbune, pastel etc., realizate într-un interval de peste 20 ani. Din 2004, Alexandru Crișan este asistent universitar la Universitatea de Arhiectură „Ion Mincu” București și arhitect manager de proiect în cadrul propriului birou de arhitectură. Complementară profesiei de arhitect, prezența artistică este concentrată pe galeriile virtuale și limitată ca apariții publice.

Alexandru Crişan

1978, Bucharest

The artistic portfolio has, up to now, over 300 works in different techniques: pen, ink, oil, coal, pastel, etc., made over 20 years. Since 2004, Alexandru Crisan is a university assistant at the “Ion Mincu” Architectural University of Bucharest and architect project manager within his own office of architecture. Complementing the architectural profession, the artistic presence is focused on virtual galleries and limited as public appearances.

More:

on project page: https://alexandru-crisan.com/projects/p-4001/

on exhibition page: https://alexandru-crisan.com/national-exhibition-p-4001-bucharest-ro/,

Arhitectura Magazine website: http://arhitectura-1906.ro/2012/03/p-4001/.